Authors

Abstract

Temporary grasslands are recognized both for their ecological functions, such as nutrient cycling, soil quality, and also for their potential role within crop rotation frameworks. While many studies have shown the agronomic and environmental benefits of permanent grasslands, fewer have analysed the impact of temporary grassland phases as precursors, influencing coming crops in terms of system stability or yield. Results are often mixed or contradictory in the academic literature, due to methodological limitations or insufficient statistical power. The current long-term study (2008-2014) investigates the role of grassland as a precursor to suitable arable crops (potatoes, spring wheat, silage maize and forage turnips), on a rotation-based empiric design, focusing on temporal variability, yield fluctuations and the broader agronomical context in which these changes occur. Using multi-year data, we look at crop yield performance, and discuss results offering suggestions for future research. To account for structural yield differences among crops, yields were standardized within crop categories, allowing for a unified analytical framework. Results from factorial ANOVA models indicate that grassland phases contribute to yield stabilization rather than a uniform increase in production of other crops, with outcomes influenced by crop type and stationary area conditions. Our results suggest that grasslands have the potential to enhance system resilience and are valuable for sustainable crop production under increased environmental uncertainty.

Abstract in Romanian

Pajiștile temporare sunt recunoscute atât pentru funcțiile lor ecologice, cum ar fi ciclul nutrienților, calitatea solului, cât și pentru rolul lor potențial în cadrul rotației culturilor. Deși multe studii au arătat beneficiile agronomice și de mediu ale pajiștilor permanente, mai puține au analizat impactul pajiștilor temporare ca precursori, influențând culturile viitoare în ceea ce privește stabilitatea sistemului sau producţiei. Rezultatele sunt adesea mixte sau contradictorii în literatura academică, din cauza limitărilor metodologice sau a statisticii insuficiente. Studiul actual, pe termen lung (2008-2014), investighează rolul pajiștilor ca precursor al culturilor pretabile în arabil (cartof, grâu de primăvară, porumb siloz și sfeclă furajeră), pe baza unui design empiric bazat pe rotație, concentrându-se pe variabilitatea temporală, fluctuațiile producţiei și contextul agronomic mai larg în care au loc aceste schimbări. Folosind date multianuale, analizăm performanța producţiei culturilor și discutăm rezultatele oferind sugestii pentru cercetări viitoare. Pentru a ține cont de diferențele structurale de randament între culturi, randamentele au fost standardizate în cadrul categoriilor de culturi, permițând un cadru analitic unificat. Rezultatele modelelor factoriale ANOVA indică faptul că pajiștile contribuie la stabilizarea producţiei, mai degrabă decât la o creștere uniformă a producției altor culturi, rezultatele fiind influențate de tipul de cultură și de condițiile staționare zonale. Rezultatele noastre sugerează că pajiștile au potențialul de a spori rezistența sistemului și sunt valoroase pentru producția agricolă durabilă în condiții de incertitudine crescută a mediului.